Astăzi, în timpul atelierului, mi-a rămas în minte un lucru simplu, dar important: cât de greu ne este uneori să ne permitem să greșim.
Am observat asta la copii. Unii ezitau înainte să înceapă. Alții se uitau atent la desen și întrebau dacă este bine. Uneori apărea nevoia de a șterge imediat, de a corecta, de a face „cum trebuie”.
Și mi-am dat seama că frica de a greși poate apărea foarte devreme.
Atunci când un copil crede că trebuie să știe înainte să încerce, procesul creativ devine mult mai greu. În loc să exploreze, începe să caute confirmarea. În loc să se joace, încearcă să obțină rezultatul corect.
Dar desenul, la fel ca multe alte lucruri pe care le învățăm, nu funcționează așa.
Încercăm. Ne uităm. Ajustăm. Mai ștergem. Schimbăm o linie. Descoperim o altă soluție. Uneori tocmai ceea ce părea o greșeală ne duce într-o direcție pe care nu am fi găsit-o altfel.
Astăzi copiii au lucrat după imagini de referință cu animale. Am observat forme, proporții, detalii, dar fiecare desen a devenit diferit. Nu exista un singur rezultat corect.
Și poate că aici este una dintre cele mai importante lecții pe care arta le poate oferi unui copil: nu trebuie să știi exact unde vei ajunge ca să poți începe.
Mi-am dat seama că lecția aceasta nu era doar pentru ei.
Înainte de atelier am avut și eu emoții. M-am întrebat dacă voi ști să îi ghidez suficient de bine, dacă voi ști ce să le arăt, dacă voi avea ceva de oferit unui copil care poate desena deja foarte bine.
Și apoi, în timpul zilei, am descoperit că nu trebuie să am toate răspunsurile.
Uneori este suficient să observi. Să pui o întrebare. Să sugerezi următorul pas. Să îi arăți copilului ceva ce poate nu văzuse încă.
Așa se construiește și competența: nu înainte de experiență, ci prin experiență.
Poate de aceea îmi place tot mai mult ideea ca Arte Locus să fie un loc în care copiii nu vin doar să „facă ceva frumos”.
Mi-ar plăcea să fie un loc în care învață că:
ai voie să încerci;
ai voie să nu știi;
ai voie să greșești;
ai voie să schimbi;
ai voie să o iei de la capăt.
Pentru că uneori frica de a greși ne împiedică să facem lucrurile pe care, de fapt, am putea ajunge să le iubim.
Iar curajul nu înseamnă să știi sigur că va ieși bine.
Uneori curajul înseamnă pur și simplu să începi.
