Am ales să mă las ghidată de ceea ce observam în atelier și le-am pus la dispoziție materialele pentru sculptură. Aproape imediat și-au dorit să construiască, iar din mâinile lor au început să apară niște căței minunați, fiecare cu propria personalitate.
În timp ce unii lucrau concentrați la sculpturile lor, alții au fost atrași de cartoanele mari din depozit. În scurt timp, acestea s-au transformat într-un proiect complet nou: un teatru-cinema construit împreună, din imaginație, carton și mult entuziasm.
Momente ca acesta îmi amintesc că creativitatea copiilor este imposibil de anticipat. Nu cred că poate fi predată în sensul clasic al cuvântului. Poate fi însă cultivată, încurajată și facilitată.
Rolul nostru nu este să le spunem exact ce să creeze, ci să le oferim materialele, încrederea și libertatea de a explora. Iar atunci când au la dispoziție instrumentele potrivite, creativitatea înflorește în moduri surprinzătoare.
Astăzi nu am urmat planul pe care îl pregătisem. Și mă bucur că s-a întâmplat așa.
